Preciouspr’s Weblog

Iti place teatrul? Astepti cu nerabdare Revelionul? Duci dorul zilelor din copilarie in care mergeai la circ? Daca vrei sa faci un singur lucru care sa le inglobeze pe toate aceste trei, nu trebuie decat sa iti cumperi un bilet (ce costa intre 23 si 15 RON) la piesa “Pe  gaura cheii” ce se joaca la Teatrul Mic.

Piesa ar fi, conform site-ului teatrului mai sus citat, despre sase personaje ce “sunt în căutarea.. identitatii mentale si sexuale, antrenate intr-o avalansa de hazoase aventuri care le dezbraca la figurat, dar si la propriu!”

Conform mie insa , piesa este despre cautarea sublimului prostiei si a perversitatii sexuale, iar cele sase personaje sunt interpretate de actori ce par a se simti maguliti de rasetele si apluzele publicului deloc initiat intr-ale teatrului, ce crede ca o piesa artistica trebuie sa semene cu bancurile si aluziile sexuale ce se gasesc in filmuletele cu care televiziunile comerciale ne indoapa in noaptea dintre ani.

Nu stiu in ce masura este vina actorilor ca au acceptat sa joace in asa ceva sau a regizorului, insa aceasta piesa, “Pe gaura cheii” este in mod categoric in top three cele mai proaste piese de teatru pe care le-am vazut vreodata.

Concluzia: nu va irositi banii, energia si timpul pe asa ceva!

Si am fost si la CSR ’08. Ce am vazut acolo? In primul rand, cel mai evident element pentru mine a fost cantitatea de „lume buna” ce se zbate sa cunoasca cat mai multe persoane, cu scopul de a-si crea un network. Apoi, am vazut ca selectia speakerilor se face in ordinea urmatoare: sponsorii au inaietate, dupa care urmeaza pe rand o retea de cunostinte si campaniile cele mai mediatizate.

Si acum, vin eu, in naivitatea varstei mele, si ma intreb :cum ramane cu iesirea la rampa a campaniilor de CSR inalte calitativ? Asta-i io ntrebare care o sa trebuiasca sa ramana deocamdata in picioare, deoarece in societatea asta a noastra totul pare sa functioneze cu fundul in sus. Campaniile ce dau dovada de calitate perefera sa isi faca treaba undeva in umbra (si sa si-o faca bine), in vreme ce toata lumea face ecologie, planteaza cate un pomisor in nu stiu ce parc uitat de lume si iese in lumina reflectoarelor ca sa fie aplaudata.

Si acum ma pot intoarce si la intrebarea legata de ecologie: de ce trebuie sa fim doar green si de ce nu preocupa doar campaniile ecologice? De ce companiile care nu au absolut nicio legatura cu ecologia se arunca in lansarea unor campanii de CSR ecologic? Ma repet, e f f bine ca se iau masuri ecologice si sunt convinsa ca si companiile, ONG-urile si vedetele noastre autohtone ajuta la schibarea perspectivei acestui popor asupra ecologiei, insa de ce, daca eu produc tigari, trebuie sa protejez mediul? De ce nu protejez copii mai intai? Oare nu acestia ar trebui sa fie prioritatea mea?

Un alt exemplu care imi vine acum in minte, si care s-a petrecut saptamana trecuta, este acela al unor angajati ai unei companii multinatioanle ( ce produce electronice), care au decis sa dea fizic o mana de ajutor ONG-ului cu care compania avea un parteneriat pentru un proiect ecologic. Totul bine si frumos, insa problema a fost ca oamenii aia au venit, au pus mana pe unelte, si-au facut 2-3 poze, s-au spalat frumos pe maine si au plecat, cu precizarea ca vor mai veni si la anul, ca e mult prea frumos…

In concluzie, de ce toate companiile asociaza CSR-ul cu ecologia? Cred ca e vorba de un trend, in primul rand. S-a vorbit atat de mult in media despre consecintele pe care le va ave distrugerea green-ului, incat mai toate companiile tin sa se arate solidare.

Nu am vrut sa scriu despre ceea ce s-a discutat, fiindca astfel de detalii se gasesc pe toate site-urile, ci am vrut sa arunc o privire critica asupra a ceea ce se intampla cu CSR-ul romanesc la nivel inalt.