After “the green infusion”

October 30, 2008 at 10:25 am (Uncategorized)

Si am fost si la CSR ’08. Ce am vazut acolo? In primul rand, cel mai evident element pentru mine a fost cantitatea de „lume buna” ce se zbate sa cunoasca cat mai multe persoane, cu scopul de a-si crea un network. Apoi, am vazut ca selectia speakerilor se face in ordinea urmatoare: sponsorii au inaietate, dupa care urmeaza pe rand o retea de cunostinte si campaniile cele mai mediatizate.

Si acum, vin eu, in naivitatea varstei mele, si ma intreb :cum ramane cu iesirea la rampa a campaniilor de CSR inalte calitativ? Asta-i io ntrebare care o sa trebuiasca sa ramana deocamdata in picioare, deoarece in societatea asta a noastra totul pare sa functioneze cu fundul in sus. Campaniile ce dau dovada de calitate perefera sa isi faca treaba undeva in umbra (si sa si-o faca bine), in vreme ce toata lumea face ecologie, planteaza cate un pomisor in nu stiu ce parc uitat de lume si iese in lumina reflectoarelor ca sa fie aplaudata.

Si acum ma pot intoarce si la intrebarea legata de ecologie: de ce trebuie sa fim doar green si de ce nu preocupa doar campaniile ecologice? De ce companiile care nu au absolut nicio legatura cu ecologia se arunca in lansarea unor campanii de CSR ecologic? Ma repet, e f f bine ca se iau masuri ecologice si sunt convinsa ca si companiile, ONG-urile si vedetele noastre autohtone ajuta la schibarea perspectivei acestui popor asupra ecologiei, insa de ce, daca eu produc tigari, trebuie sa protejez mediul? De ce nu protejez copii mai intai? Oare nu acestia ar trebui sa fie prioritatea mea?

Un alt exemplu care imi vine acum in minte, si care s-a petrecut saptamana trecuta, este acela al unor angajati ai unei companii multinatioanle ( ce produce electronice), care au decis sa dea fizic o mana de ajutor ONG-ului cu care compania avea un parteneriat pentru un proiect ecologic. Totul bine si frumos, insa problema a fost ca oamenii aia au venit, au pus mana pe unelte, si-au facut 2-3 poze, s-au spalat frumos pe maine si au plecat, cu precizarea ca vor mai veni si la anul, ca e mult prea frumos…

In concluzie, de ce toate companiile asociaza CSR-ul cu ecologia? Cred ca e vorba de un trend, in primul rand. S-a vorbit atat de mult in media despre consecintele pe care le va ave distrugerea green-ului, incat mai toate companiile tin sa se arate solidare.

Nu am vrut sa scriu despre ceea ce s-a discutat, fiindca astfel de detalii se gasesc pe toate site-urile, ci am vrut sa arunc o privire critica asupra a ceea ce se intampla cu CSR-ul romanesc la nivel inalt.

Leave a Comment

Living the Green..without the grey part of it?

October 16, 2008 at 5:06 pm (CSR)
Tags:

To Green or Not to Green? Asta ne intreaba organizatorii CSR ‘08 anul acesta.. Speakers renumiti, intrebari marete si teme actuale, care se anunta a ne oferi noi perspective asupra CSR-ului global. Nu pot decat sa inclin capul si sa-mi imprim pe fata un zambest strengaresc de incantare cand vad in agenda oameni precum: Emil Delibashev – Commercial Manager Romania, Bulgaria & Moldova, British Airways,  Roger Vercammen – Director Public Affairs, Sony Europe si Pierluigi Orati – CSR Manager, ENEL (asta ca sa dau doar cateva exemple). Si nu pot decat sa dau fuga dupa un pix si o agenda, fiindca am mai multa incredere in ele decat in memoria mea, atunci se ridica probleme precum: “How difficult is to actually change your customer’s purchasing habits and behaviour and what kinds of strategies are most motivating?” si “How to use climate change as a business strategy?” 

Toate bune si frumoase, insa intrebarea mea naiva e: de ce conferinta se numeste “Living the Green”, din moment ce CSR nu inseamna doar “green” si nici nu se va vorbi doar despre “the green part of it”? Raspunsul l-as putea da eu insami (si nu cred ca gresesc): pentru ca un procentaj enorm din ceea ce inseamna CSR, inseamna de fapt “green”, adica environment preservation. Si revin cu intrebarea mea copilareasca: de ce? Ce anume determina companiile sa se axeze pe protectia mediului mult mai mult decat pe cultura, de exemplu? Intrebarea asta mi-o tot pun inca de cand cautam sponsori pentru Amfiteatrul Deschis, un proiect cultural, si vedeam ca firmele aleg sa integreze mai degraba “green”-ul in strategia companiei.

Eu stiu ca o companie trebuie sa aiba in vedere, atunci cand isi stabileste politica de CSR, care ii sunt stakeholderii, care ii este aria de activitate si ce probleme locale si globale exista. Si eu consider ca e important sa devenim constienti de ceea ce avem si de ceea ce s-ar putea sa nu mai avem atunci cand vine vorba de mediul inconjurator, si mie imi vine sa il trag de ureche pe cel care arunca hartia pe jos, si eu sunt de acord sa ne aliem Europei Occidentale si sa ii taxam pe cei care fabrica pungi de plastic, si eu vreau sa pastrez ceea ce e „green”. Doar ca in jurul nostru exista in continuare si cultura, si copii bolnavi, si someri cu studii superioare.

O sa merg la Conferinta Internationala de Responsabilitate Sociala, o sa aflu mai multe, o sa ma mai documentez si sper sa reusesc sa vin cu un raspuns ceva mai coerent. Sau poate o sa am noroc si de persoane care sa ma (i)lumineze…

Acest prim post vreau sa il dedic persoanei care mi-a fructificat pasiunea pentru Relatii Publice, dar care m-a si ajutat in acelasi timp sa vad ca si in aceasta profesie, ca in mai toate de altfel, exista invidii, arogante si superficialitate. Inchin acest post persoanei gratie careia am vazut ca etica si modestia pot fi imbinate cu reusita profesionala, acelei persoane pe care cred ca am intalnit-o la momentul oportun si care a crezut in mine.

1 Comment