O fi teatru, o fi circ….

November 17, 2008 at 6:15 pm (Uncategorized)

Iti place teatrul? Astepti cu nerabdare Revelionul? Duci dorul zilelor din copilarie in care mergeai la circ? Daca vrei sa faci un singur lucru care sa le inglobeze pe toate aceste trei, nu trebuie decat sa iti cumperi un bilet (ce costa intre 23 si 15 RON) la piesa “Pe  gaura cheii” ce se joaca la Teatrul Mic.

Piesa ar fi, conform site-ului teatrului mai sus citat, despre sase personaje ce “sunt în căutarea.. identitatii mentale si sexuale, antrenate intr-o avalansa de hazoase aventuri care le dezbraca la figurat, dar si la propriu!”

Conform mie insa , piesa este despre cautarea sublimului prostiei si a perversitatii sexuale, iar cele sase personaje sunt interpretate de actori ce par a se simti maguliti de rasetele si apluzele publicului deloc initiat intr-ale teatrului, ce crede ca o piesa artistica trebuie sa semene cu bancurile si aluziile sexuale ce se gasesc in filmuletele cu care televiziunile comerciale ne indoapa in noaptea dintre ani.

Nu stiu in ce masura este vina actorilor ca au acceptat sa joace in asa ceva sau a regizorului, insa aceasta piesa, “Pe gaura cheii” este in mod categoric in top three cele mai proaste piese de teatru pe care le-am vazut vreodata.

Concluzia: nu va irositi banii, energia si timpul pe asa ceva!

1 Comment

Hai la teatru!

November 12, 2008 at 1:43 pm (teatru)
Tags:

Unul dintre motivele pentru care imi doream cu disperare sa ma intorc in tara si sa reinceapa anul universitar era acela ca mi-era un dor nebun de teatru. Mi-era dor sa intru in sala, sa ma asez in ultimul rand (ca doar sunt studenta si doar acolo prind loc), sa ma fatai pe scaun ca sa vad ceva, dar, chiar si in cazul acesta, sa parasesc sala cu un nou gand ce urmeaza sa ma bantuie pentru 10 minute, o ora sau chiar o zi.

teatru

Ei, dorinta mi s-a indeplinit, insa oarecum pe jumatate, deoarece preturile biletelor la teatru au explodat pur si simplu. Daca anul trecut imi permiteam si eu sa merg saptamanal la teatru, acum, cand preturile s-au dublat sau chiar s-au triplat, sunt nevoita sa imi raresc trairile din fundul salii de teatru.

Ce s-a intamplat? Intrebarea asta mi-o pun si eu…Ceea ce ma uimeste inca si mai mult, e faptul ca, chiar si in conditiile astea, salile sunt permanent pline si cu greu gasesti un bilet la vreo piesa cu o saptamana inainte.

Ma bucura foarte tare faptul ca oamenii isi reintorc privirea spre teatru, ca studentii ajung sa umple locurile rezervate lor. Si ma bucura la fel de mult, daca nu si mai mult, sa vad cum, intr-o epoca in care un criteriu primordial de alegere a carierei este salariul, tinerii sunt interesati de PR-ul cultural, teatrele isi dezvolta tot mai mult componenta aceasta si tot mai multe dintre ele au chiar si Departamente de Comunicare/PR.

Si acum nu pot decat sa cad putin pe ganduri si sa spun: uite un posibil efect la Relatiilor Publice.

Leave a Comment

Ce-nvatam de la Bleont…

November 4, 2008 at 10:47 pm (Amfiteatrul Deschis)
Tags:

bleont1“Sa nu obosesti niciodata si sa continui, indiferent de conditii.”

“Lucrurile sunt, dar nu sunt ceea ce par a fi.”

“Tot timpul integrati, nu excludeti!”

“Inocenta a fost data la inceput, dar, ca sa ajunga de valoare, ea trebuie reconstruita.”

Cine este autorul acestor cugetari? Nimeni altul decat Claudiu Bleont. Un om care in primul moment m-a socat prin limbajul total lipsit de inhibitii, dupa care ne-a lasat pe noi, toti cei care alcatuiam restransa audienta, sa vedem ca in el zace sinceritatea, deschiderea, o bogata si profunda experienta de viata si, nu in ultimul rand, descoperirea: descoperirea lumii, a credintei, a stilurilor de viata, a rolurilor de pe scena sau din viata de zi cu zi, dar, mai mult, descoperirea Sinelui, a celei mai adanci parti din structura umana.

Timp de mai bine de doua ore, marele actor ne-a facut constienti de puterea tineretii noastre, ne-a recomandat carti pe care si el le citeste cu mult drag, ne-a vorbit despre superioritatea spiritului in raport cu fizicul si a marturisit fara ascunzisuri ca detesta snobismul. Ca atare, spune el, nu ii place Patapievici, dar ii place Becali. Aparent, asta ar fi o afirmatie scandaloasa, chiar si pentru un actor de rangul sau, insa motivul preferintei este autenticitatea, lipsa de snobism si naturaletea.

Intalnirea cu Claudiu Bleont a fost revitalizanta, animata si, cel mai important, fiecare dintre noi a plecat din Orange Concept Store (caci acolo a avut loc evenimentul) cu cateva lucruri la care sa mediteze.

Intalnirea cu Claudiu Bleont a fost realizata de echipa Amfiteatrului Deschis, ce se inscrie in aceasta saptamana in sirul evenimentelor realizate in cadrul Saptamanii Europene a Tineretului.

Vineri va avea loc o alta intalnire, de aceasta data cu prezentatorul emisiunii Garantat 100%, Catalin Stefanescu.

Leave a Comment

Despre judecatile unora si mandriile altora

November 4, 2008 at 8:38 am (Relatii Publice)
Tags:

Relatiile Publice= comunicare=capacitatea omului de a se exprima coerent sau de a intelege ceea ce vorbeste celalalt

sau

Relatii Publice= „the management function which evaluates public attitudes, identifies the policies and procedures of an individual or an organization with the public interest, and plans and executes a program of action to earn public understanding and patience.”(PR News)

Si daca in privinta Relatiilor Publice e greu de formulat o definitie si, cu toate acestea, exista deja vreo 500, atunci cand vine vorba de comunicare, este practic imposibil de definit in toata complexitatea ei. Nu as putea decat sa spun, asa cum postuleaza si Scoala de la Palo Alto, ca „non-comunicare este imposbila”.

De ce aceste explicatii? Simplu: ma izbesc peste tot in jurul meu de oameni care habar nu au ce inseamna Relatiile Publice si le asociaza cu petrecerile si vorbitul mult si prost, dar si de persoane care au impresia ca din frageda pruncie au invatat ca a comunica inseamna exact ceea ce am scris in primul rand.

Cu totii stim ca IT&C se leaga calculatoare, ca a pentru a fi vanzator nu iti trebuie cine stie ce studii, ca pentu a deveni inginer trebuie sa studiezi indelung, insa oamenii nu stiu ce inseamna Relatiile Publice si ce trebuie sa se studieze pentru a se ajunge aici. Sau doar cred ca stiu…Si asta e o problema si mai acuta.

O alta problema este aceea ca, in ciuda totalei lipse de cunostiinte in ceea ce priveste studiile necesare si aspectele legate de practica in domeniu, Relatiile Publice sunt foarte trendy la ora actuala. De ce? Asta si ma intreb si eu…Pornind de la faptul ca se pune mare pret pe salariul job-ului in societatea noastra, trebuie subliniat inca de la inceput ca RP nu sunt o profesie in care se castiga foarte bine. Dar nu trebuie sa uitam cat de important e sa iesi la lumina reflectoarelor in ziua de azi…Ei, si daca nu esti inzestrat cu voce, nu ai talent actoricesc si nu te tine nici buzunarul sa ajungi departe platind pe cine trebuie, uite ca au aparut Relatiile Publice. Aceasta profesie iti aduce vizibilitate, aparitii in media, te lasa sa te joci cu imaginea celorlalti si cu lexicul.

Si un ultim exepmlu concret care imi vine acum in minte si care ilustreaza tot ceea ce am spus mai sus, este acela al unei colege de facultate, care a gasit o carte de vizita ce ii apartinea unei domnisoare foarte mandra de ceea ce face: este „piarista” (ca sa citez ceea ce scria pe acea carte de vizita).

Si ca sa inchei acest post intr-o nota ceva mai optimista, las aici si 2 link-uri, unul cu ceea ce se studiaza in cadrul specializarii despre care am tot vorbit si unul catre o carte ce poate initia pe oricine in domeniu, indiferent ca vrea doar sa critice cu argumente sau ca vrea sa practice altceva decat „piar”.

http://www.comunicare-relatiipublice.ro/content/blogcategory/34/44/
http://editura.comunicare.ro/index.php?module=EDAO_PublicBook&action=view&bookId=907

Si ar mai fi de adagat doar faptul ca ma gandeam sa scriu despre acest subiect de ceva vreme, insa cateva comentarii deloc pertinente de pe blogul lui zoso m-au determinat sa iau atitudine.

1 Comment

After “the green infusion”

October 30, 2008 at 10:25 am (Uncategorized)

Si am fost si la CSR ’08. Ce am vazut acolo? In primul rand, cel mai evident element pentru mine a fost cantitatea de „lume buna” ce se zbate sa cunoasca cat mai multe persoane, cu scopul de a-si crea un network. Apoi, am vazut ca selectia speakerilor se face in ordinea urmatoare: sponsorii au inaietate, dupa care urmeaza pe rand o retea de cunostinte si campaniile cele mai mediatizate.

Si acum, vin eu, in naivitatea varstei mele, si ma intreb :cum ramane cu iesirea la rampa a campaniilor de CSR inalte calitativ? Asta-i io ntrebare care o sa trebuiasca sa ramana deocamdata in picioare, deoarece in societatea asta a noastra totul pare sa functioneze cu fundul in sus. Campaniile ce dau dovada de calitate perefera sa isi faca treaba undeva in umbra (si sa si-o faca bine), in vreme ce toata lumea face ecologie, planteaza cate un pomisor in nu stiu ce parc uitat de lume si iese in lumina reflectoarelor ca sa fie aplaudata.

Si acum ma pot intoarce si la intrebarea legata de ecologie: de ce trebuie sa fim doar green si de ce nu preocupa doar campaniile ecologice? De ce companiile care nu au absolut nicio legatura cu ecologia se arunca in lansarea unor campanii de CSR ecologic? Ma repet, e f f bine ca se iau masuri ecologice si sunt convinsa ca si companiile, ONG-urile si vedetele noastre autohtone ajuta la schibarea perspectivei acestui popor asupra ecologiei, insa de ce, daca eu produc tigari, trebuie sa protejez mediul? De ce nu protejez copii mai intai? Oare nu acestia ar trebui sa fie prioritatea mea?

Un alt exemplu care imi vine acum in minte, si care s-a petrecut saptamana trecuta, este acela al unor angajati ai unei companii multinatioanle ( ce produce electronice), care au decis sa dea fizic o mana de ajutor ONG-ului cu care compania avea un parteneriat pentru un proiect ecologic. Totul bine si frumos, insa problema a fost ca oamenii aia au venit, au pus mana pe unelte, si-au facut 2-3 poze, s-au spalat frumos pe maine si au plecat, cu precizarea ca vor mai veni si la anul, ca e mult prea frumos…

In concluzie, de ce toate companiile asociaza CSR-ul cu ecologia? Cred ca e vorba de un trend, in primul rand. S-a vorbit atat de mult in media despre consecintele pe care le va ave distrugerea green-ului, incat mai toate companiile tin sa se arate solidare.

Nu am vrut sa scriu despre ceea ce s-a discutat, fiindca astfel de detalii se gasesc pe toate site-urile, ci am vrut sa arunc o privire critica asupra a ceea ce se intampla cu CSR-ul romanesc la nivel inalt.

Leave a Comment

Living the Green..without the grey part of it?

October 16, 2008 at 5:06 pm (CSR)
Tags:

To Green or Not to Green? Asta ne intreaba organizatorii CSR ‘08 anul acesta.. Speakers renumiti, intrebari marete si teme actuale, care se anunta a ne oferi noi perspective asupra CSR-ului global. Nu pot decat sa inclin capul si sa-mi imprim pe fata un zambest strengaresc de incantare cand vad in agenda oameni precum: Emil Delibashev – Commercial Manager Romania, Bulgaria & Moldova, British Airways,  Roger Vercammen – Director Public Affairs, Sony Europe si Pierluigi Orati – CSR Manager, ENEL (asta ca sa dau doar cateva exemple). Si nu pot decat sa dau fuga dupa un pix si o agenda, fiindca am mai multa incredere in ele decat in memoria mea, atunci se ridica probleme precum: “How difficult is to actually change your customer’s purchasing habits and behaviour and what kinds of strategies are most motivating?” si “How to use climate change as a business strategy?” 

Toate bune si frumoase, insa intrebarea mea naiva e: de ce conferinta se numeste “Living the Green”, din moment ce CSR nu inseamna doar “green” si nici nu se va vorbi doar despre “the green part of it”? Raspunsul l-as putea da eu insami (si nu cred ca gresesc): pentru ca un procentaj enorm din ceea ce inseamna CSR, inseamna de fapt “green”, adica environment preservation. Si revin cu intrebarea mea copilareasca: de ce? Ce anume determina companiile sa se axeze pe protectia mediului mult mai mult decat pe cultura, de exemplu? Intrebarea asta mi-o tot pun inca de cand cautam sponsori pentru Amfiteatrul Deschis, un proiect cultural, si vedeam ca firmele aleg sa integreze mai degraba “green”-ul in strategia companiei.

Eu stiu ca o companie trebuie sa aiba in vedere, atunci cand isi stabileste politica de CSR, care ii sunt stakeholderii, care ii este aria de activitate si ce probleme locale si globale exista. Si eu consider ca e important sa devenim constienti de ceea ce avem si de ceea ce s-ar putea sa nu mai avem atunci cand vine vorba de mediul inconjurator, si mie imi vine sa il trag de ureche pe cel care arunca hartia pe jos, si eu sunt de acord sa ne aliem Europei Occidentale si sa ii taxam pe cei care fabrica pungi de plastic, si eu vreau sa pastrez ceea ce e „green”. Doar ca in jurul nostru exista in continuare si cultura, si copii bolnavi, si someri cu studii superioare.

O sa merg la Conferinta Internationala de Responsabilitate Sociala, o sa aflu mai multe, o sa ma mai documentez si sper sa reusesc sa vin cu un raspuns ceva mai coerent. Sau poate o sa am noroc si de persoane care sa ma (i)lumineze…

Acest prim post vreau sa il dedic persoanei care mi-a fructificat pasiunea pentru Relatii Publice, dar care m-a si ajutat in acelasi timp sa vad ca si in aceasta profesie, ca in mai toate de altfel, exista invidii, arogante si superficialitate. Inchin acest post persoanei gratie careia am vazut ca etica si modestia pot fi imbinate cu reusita profesionala, acelei persoane pe care cred ca am intalnit-o la momentul oportun si care a crezut in mine.

1 Comment